Weapons (2025) - o combinație inedită de voodo 🔮 cu o clasă de copii🧒😈

 

"...I can make your parents hurt themselves. I can make them hurt each other. I can make them eat each other if I want to. Do I want to, Alex?..."

    Sincer nici nu știu de unde să încep sau cum să pornesc să descriu acest film, deoarece mi-a plăcut super mult și a trecut ceva timp de când am văzut ceva ce chiar mi-a stârnit curiozitatea și care m-a trecut prin mai multe stări. Ideea asta de mister este încă prezentată din trailer - fiindcă nu ți se explică prea multe doar câteva frânturi de idei și pe mine unul chiar m-a prins să merg și să văd despre ce e vorba.

    Nu mă așteptam și m-a luat prin totală surprindere - ideea și modalitatea prin care a fost prezentat filmul și mai ales cum acțiunea s-a desfășurat. A luat câteva personaje din film și am văzut seria de întâmplări din perspectivele acestora. Au început cu personajul principal - actrița Julia Garner ce joacă rolul profesoarei Justine. Acest lucru m-a apropiat oarecum de fiecare personaj în parte și a reușit să capteze esențele acestora. Am înțeles totodată și mai bine povestea deoarece mi-a prezentat-o din mai multe perspective - din mai multe sentimente și emoții. Ce am apreciat la această parte este faptul că nu se repeta aceleași șir de evenimente doar din alte unghiuri (ale personajelor) ci practic au lăsat ca povestea să curgă prin ochii personajelor. M-a făcut să mă simt parte din poveste, din întâmplare, iar ăsta a fost un feeling destul de nou deoarece puține filme mai reușesc acest lucru.

    M-am regăsit foarte mult în personajul Justine - deoarece și eu am avut o perioadă din viață în care m-am simțit arătat cu degetul, marginalizat for the wrong reasons deci am simțit multa empatie pentru ea cât și multă milă și durere. Funny thing este că ajutorul ei a venit de unde te aștepți mai puțin și cam așa este și în viață de multe ori. A  mai dat dovadă și de o perseverență nebună - îngrijorare și o curiozitate ieșită din comun. Era foarte atașată de clasa ei și în special de singurul băiețel care a mai rămas și nu a dispărut. Asta m-a făcut să mă gândesc direct la sentimentul ăla obsesiv ce este legat de cât de departe te poti duce sau ce lucruri poți face pentru lucrurile dragi, lucrurile la care ți, de care îți pasă.

    Chiar m-am regăsit mult în personajul principal iar actrița a jucat super bine, un rol potrivit pentru ea mai ales că am văzut-o și în The Fantastic Four: First Steps cât și în Wolf Man unde am vazut-o și în alte ipostaze și roluri diferite (urmează recenzie și la Cei 4 Fantastici - iar la Wolf Man deja este - apasă aici). Dar pe lângă Justine, surpriza filmului a fost bineînțeles mătușa Gladys - interpretată de actrița Amy Madigan care deja pot spune că a devenit un personaj ICONIC și care va domina în rândul costumelor de Halloween-ul din acest an. Și în film apare acest personaj  misterios de care nimeni (nici personajele din familia ei) nu cunoșteau prea multe detalii - mai ales că este arătată în trailer nici măcar o secundă întreagă. Nu trebuie să îți dai seama că ceva era off about her - deoarece modul în care era îmbrăcată și cum vorbea - cum era machiată vorbea de la sine. Când am văzut-o recunosc că a trezit în mine un ușor sentiment de incomoditate și mi-a readus la suprafață teama de persoanele bătrâne - gerontofobia (cauzată de filmul Drag Me to Hell cât și de alte evenimente personale). 

    Personajul Gladys m-a dus cu gândul la acele bunicuțe care par întotdeauna că ascund ceva, la faptul că ele au văzut și cunosc lucruri mult mai ciudate sau că au tot felul de modalități prin care fac lucruri - mister cu ceva dark things în combinație. Mi-au plăcut ce mood swings făcea cu emoțiile și stările ei și a jucat foarte bine rolul acesta de o bunicuță/mătușă bâtrână neajutorată care cere și vrea atenție. Finalul a fost unul destul de intens, am sărit de pe scaun puțin la două secvențe însă ce m-a surprins și m-a făcut să râd este cum o alergau să o omoare pe ea, toată clasa pe care ea o controla. Dacă mă întrebai la început dacă așa s-ar fi terminat filmul și în această notă hilară dar și brutală - combined - clar nu aș fi ghicit.   

Concluzie - Nota 8.7⭐/ 10⭐

    Filmul era perfect dacă îmi oferea puțin mai mult background despre mătușa Gladys și copacul ei misterios - but în the same time înțeleg decizia deoarece poate să facă lejer un prequel și să dezvolte super mult pe partea aceea. Cea mai bună parte a filmului a fost acest personaj nou - horror iconic - ceea m-a suprins complet deoarece nu știam nimic de prezența ei din trailer sau din alte secvențe.