Companion (2025) - până unde poate duce o dragoste programată?

 Companion - dragoste plină de bug-uri din viitor

   ”There were two times I felt truly happy. First, the day I met Josh; second, the day I killed him„

    Filmul începe cu o scenă interesantă prin care actrița principală - Iris (jucată de Sophie Thatcher) se află într-un grocery shop și dă peste iubirea vieții ei - sufletul ei pereche - Josh (jucat de Jack Quaid). Aici ne arată ideea aceea de "dragoste la prima vedere" și explică că îți dai imediat seama când vei da peste persoana potrivită pentru tine. Însă tot Iris dezvăluie că și-a omorât iubitul - asta făcându-mă să mă întreb wait, what ? (cum de s-a ajuns până în punctul acela).

    Acțiunea continuă cu cei doi formând deja un cuplu solid, cuplu care se îndrepta spre o cabană foarte îndepărtată, din pădure, acolo așteptându-i un grup de prieteni din partea lui Josh. Grup de prieteni care nu o plăceau întocmai pe Iris, însă i-a promis iubitului ei că face orice pentru fericirea lui, doar ca să se simtă el bine și iubit. Ajungând la cabană Iris nu se simte atât de binevenită, însă încearcă să se facă comodă și să socializeze. La cină, avem o scenă în care Iris povește cum persoana potrivită repară o parte stricată din tine, parte care nu aveai cum tu, de unul singur, să o rezolvi și ai fi trăit cu ea toată viața. Încă o dată se pune accentul pe cât de importantă este iubirea adevărată și cât de mult te ajută să te vindeci și să te simți complet.

    Toate bune și frumoase până când Iris ajunge să se bucure, dimineața lângă lac, împreună cu proprietarul cabanei (un mafiot denumit Serghei). Acesta îi face avansuri sexuale și Iris găsește un briceag în buzunarul pantalonilor, ce îl folosește ca să scape de Serghei și să se apere (basically îi înfige cuțitul în gât). Întorcându-se la cabană, plină de sânge, descoperim ceva neașteptat, Iris fiind un robot de companie (sau cum se mai zice sexbot). Josh controla aproape orice aspect fizic si comportamental prin telefonul lui dintr-o aplicatie. Aici ea află ca e robot, că amintirile pe care le-a făcut împreună cu Josh au fost false (erau prescrise în programul ei din soft). Modul în care Sophie a reușit să își miște mușchii feței, să lăcrimeze, să exprime dezamăgirea, trădarea și suferința prin adevărul descoperit cât și toată povestea reală dintre ea si Josh, a fost excepțional. Fără prea multe cuvinte a reușit să exprime multe sentimente puternice (mai ales pentru un sexbot).

    Pe parcurs, filmul devine mai alert și acțiunea prinde viteză deoarece Iris, reușește să scape din cabană, împreună cu telefonul lui Josh. Filmul e interesant deoarece până într-un punct crezi că este vina ei și că sistemul ei se defectase într-un fel, iar Josh este inocent. Ei bine nu e așa și am fost păcălit și adooor asta (un element prin care am fost surprins într-un mod foarte plăcut). Josh practic s-a folosit de Iris ca să îl omoare pe Serghei și toți banii din seiful lui ca să fie împărțiți între grupul lui de prieteni.

    Un twist de care nu mă așteptam at all și care mi-a plăcut mult, a fost acela că în grupul de prieteni era și un cuplu gay. Unul dintre ei era și el tot un sexbot - robot de companie - exact cum era si Iris pentru Josh. Acest aspect o să fie exploatat spre finalul filmului și cu siguranță m-a luat prin surprindere din nou.

    Iris având telefonul lui Josh descoperă că acesta i-a setat să aibă o inteligență de doar 40% și bineînțeles și-a setat-o singură la 100%. Tototdată își putea modifica culoare ochilor, limba cu care vorbea tonalitatea și intensitatea vocii, foarte customized aplicația. Aceasta încearcă prin mai multe metode să scape și să ajungă acasă, însă fără succes, deoarece Josh folosește celălalt robot pentru a o aduce înapoi. 

    Urmează scena ICONICĂ în care Iris este forțată să ia o ultimă cină cu Josh, deoarece aceasta i-a creat numai probleme (crime, înjughieri, evadări și alte scene frumoase). Ea recunoștea că poate să simtă durerea, iar Josh nu o crede și astfel îi reduce inteligența la 0% punând-o cu palma deschisă spre o lumânare să stea până când îi ia complet foc mâna. Am zis de scena că este iconică deoarec consider că reflectă foarte bine ideea de cât de departe poți ajunge pentru persoana iubită, iar modul în care Sophie reușește without words să exprime din nou suferința atât fizică cât și cea emoțională (am fost clar de partea ei și a reușit să mă bage în același sentiment).

     Dacă este să vorbim de componenta gory folosită în film, este una destul de soft la început care nu arată așa multe detalii când moare vreun personaj, însă spre final se schimbă lucrurile. Clar vorbesc acum de scena cu mâna lui Iris deasupra lumânării cât și ultima scenă, când aceasta este nevoită să îl omoare pe Josh, ce o voi detalia puțin mai jos. Ce pot zice este că eu unul nu l-aș încadra la categoria horror - deoarece nu a avut niciun jump scare, tensiune atât de mare sau vreun moment scary, cât nici vreun alt element care să ajute să fie. Categoriile romance, thriller, sf și chiar comedy sunt mai potrivite,  deoarece mi s-a părut că au fost mici inserții de umor (chiar dacă a fost unul negru).

    Scena de final este cea în care Iris preia controlul complet asupra programului ei și nu mai putea să fie controlată prin nicio aplicație. Josh (care a ajuns într-un episod maniacal) literally dă cu ea de toate obiectele din încăpere. Acesta țintește pistolul către ea însă reușește să ia un desfăcător automat de sticle de vin și îl înfinge în cap. Scenele în care anumite personaje foloseau acest dispozitiv, mi se păreau că se punea ușor accentul pe el (pe desfăcător), însă nu m-aș fi așteptat să fie folosit și în acest mod. A fost the cherry on top, a fost un ending cu gory foarte potritivit, foarte intens trăit și a reușit să îmi dea acel feeling de neliniște și incomoditate.

 ~ Concluzii ~

    A fost un film bun, mi-au plăcut multe elemente din el, faptul cum un sexbot - Iris - reușește să scape din planul diabolic al iubitului ei și cum face asta când încă îl iubește. Ideea filmului mi se pare foarte originală, iar modul în care au fost filmate scenele, cadrele și overall edit-ul au fost foarte bune. Pentru Sophie Thatcher jos pălăria, a adus atâta viață în acest personaj, care era până la urmă doar un robot. I-a dat viață și mult umanitarism, iar mimica feței este un aspect ce trebuie studiat. A reușit să mă bage în anumite stări de milă, frică, neliniște, emoții puternice fără să scoată vreun cuvânt.

    Povestea a fost frumos conturată, se joacă bine cu mintea ta, deoarece inițial crezi că e o altă narativă dar pe parcurs te surprind prin intermediul mai multor elemente (Josh being the crazy one, încă un robot, crime și sentimente contradictorii) care fac să te țină atent și vrei mai mult. Totodată îmi place că au explorat ideea asta de iubit/iubită perfectă, cu dorința de avea control 100% asupra unei alte persoane. Chiar stau și mă gândesc dacă peste mulți ani, dragostea și parteneriatul vor fi mai mult sau mai puțin așa (eu tind spre un DA). Vă recomand să vă duceți cât mai repede la cinema și să-l vizionați, chiar împreună cu „your companion„ (că mâine tot e Valentine's Day).

    Vreau să îți mulțumesc frumos că ai citit până aici ! Aștept părerea ta în secțiunea de comentarii de mai jos. Sunt curios dacă și ție ți-a plăcut atât de tare cât mi-a plăcut și mie și dacă nu, de ce ? Orice opinie este binevenită și sunt deschis la dezbatere de idei.