Presence (2024) - nici fantomele nu mai sunt ce au fost odată

 Prezența - nu chiar toate spiritele sunt rele sau...

    Încep prin a spune ca modul în care se prezintă în trailer-ul de mai sus - așa intens, scary, chiar disturbing și psihologic - nu e nici măcar pe jumătate. Toate fazele mai intense, deja mi-au fost prezentate în el și nu prea m-a surprins prea tare, dar din start mi-a adus aminte de vechea serie de filme de groază Paranormal Activity - which is great.

    La început am fost puțin confuz deoarece nu știam exact de unde începe filmul și cine cum filmează dar după câteva cadre mi-am dat seama că e vorba de o prezență, spirit sau ceva fantomă. Nu s-a explicat clar acest detaliu nicăieri pe durata întregului film. A fost un film de tipul POV -  point of view, unde practic acțiunea, imagini și cadre le-am observat prin prisma acestui spirit închis într-o casă.

    Modul în care se fac trecerile la diferite scene sau trecerea timpului basically, a fost unul de tip PowerPoint. Pur și simplu se făcea ecranul negru și se trece la următoarea acțiune. Aici m-am simțit ca în facultate, unde diverși profesori veneau și ne puneau diverse mici clipuri pe care trebuia să le vizionăm. Nu a fost un mod de a face tranzițiile prea creativ, interesant sau care să meargă cu intensitatea psihologică care a tot crescut pe parcursul filmului.

    În mare parte a filmului sunt prezentate diverse scene cu fel de fel de favoritisme în cadrul unei familii, cum sunt ignorate anumite părți ale dependenței de diverse substanțe narcotice și depresia din perioada adolescenței. Mi-au plăcut aceste aspecte văzute, fiindcă mi se pare un set de probleme cu care chiar se confruntă familiile din zilele de azi, probleme ce pot ajunge să fie destul de grave. 

    Jumătate din film au fost doar tot felul de tensiuni între membrii familiei, în relația frate-soră cât și în cea soție-soț. S-a încercat să se pună accentul pe ele, pe partea psihologică însă fără succes deoarece au fost prea scurte. Scenele când deveneau mai interesante atunci intervenea „minunata„ tranziție și se trecea mai departe. Astfel se întâmpla prea brusc și m-a scos dintr-o stare care se începea să se dezvolte și apoi încerca să mă bage în alta și tot așa (haotic a little bit).

    După jumătatea filmului, încep să se mai miște lucrurile și domnul spirit își face mai mult simțită prezența, prin niște mișcări de obiecte și zguduială de cameră. Cum ziceam și la început chiar mi-a dat puțin vibe de old movies din seria Parnormal Activity, însă acesta nu a reușit să mă bage în starea aia de curiozitate combinată cu frică și anxietate.

    Spre finalul acestuia, simt așa o mică tensiune și anxietate când personajul principal se zbate practic între viață și moarte. Cum am făcut referință și la filmul Companion, mi-a plăcut că s-a folosit un obiect simplu din bucătărie într-un mod nefiresc de creepy. Feeling-ul ăla de sufocare chiar m-a prins și not gonna lie eram puțin on the edge on my seat. Cam singurul moment în care a reușit să mă facă să simt ceva și bineînțeles finalul, another plot twist care ar fi trebuit să îmi dau seama de el dar l-am ignorat ușor aparent.

    Finalul, după cum zicea a fost unexpected într-un fel, deoarece mă așteptam să fie salvată tipa care simțea prezența însă nu în acel fel. Ce mi s-a mai părut interesant, a fost cum s-a mai pus accentul pe cat de subțire poate să fie linia dintre viață și moarte (și la propriu și la figurat) - basically în cazul acestui film a fost de 0,0005 cm sau 5 micrometri. Iarăși un pic de anxietate activată din cauza scenei, însă personajul scapă - culmea ajutată de acest spirit. Am zis din titlu acest aspect fiindcă spiritul a ajutat prin casă personajul dar nu afli prea multe detalii despre el, maxim să fie unul mic ca și vârstă care încă se ascundea prin dulap când se întâmpla ceva intim sau intens.

    ~ Concluzie ~

    

    Cum zic de fiecare dată, overall, mi se pare un film mediocru și nu îl recomand să mergeți să îl vizionați în cinema și nici acasă pentru că e plictisitor. Doar dacă chiar ești fan supranatural/activitate paranormală, însă și dacă ești primești o doză prea mică de acest tip. Again nu consider că trebuia inclus în categoria Horror și nu zic asta că au lipsit jump scares, muzică pentru suspans, creepy visuals, etc. doar că overall nu mi-a băgat spaima în mine sau vreo stare de neliniște. Thriller sure și psihologic că prezintă anumite stări, sentimente și situații mai complicate dar de mare actualitate. 

    Singurul aspect bun al filmului care mi-a plăcut, m-a surprins și mi se pare original este cel de cum a fost filmat. Filmatul ăsta POV - totul văzut practic din unghiul fantomei sau prezenței - a fost nice și m-a făcut să simt că privesc situația familiei dar din exterior which is great. But in the same time, parcă și aici fiind filmat doar așa tot filmul, devine boring și chiar și ușor amețit de anumite cadre. Mi-ar fi plăcut să văd și cadre normale spre final măcar, care să te aducă și mai mult în situațiile ce urmau să fie din ce în ce mai tensionate. 

    Vă muțumesc again că mi-ați citit părerea despre acest filma și vreau ca de acum încolo să scriu recenzii mai relaxate și mai personale și less formal ca să zic așa. Sper să-mi fi ieșit și aștept părerile voastre în comentarii sau pe instagram - @arghirmihai